X

inscrie-te la newsletter

Gânduri la început de an

January 6, 2015 in random

Cine a spus că pe măsură ce îmbătrânești, timpul trece tot mai repede, mare dreptate a avut! Atât de repede mi s-a părut c-a trecut acest an, că parcă nici nu am avut timp să mă dezmeticesc. Dacă 2013 a fost pentru mine un an absolut senzațional, nu pot spune același lucru și despre 2014. Ci din contră! Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care lasă să se înțeleagă în social media că au o viață absolut perfectă, așa că nici eu nu o fac și vin la voi cu inima deschisă și vă spun cu mâna pe inimă că în 2014 nu mi-a ieșit absolut nimic cum mi-aș fi dorit eu. 

A fost un an foarte aglomerat și agitat căruia nu i-am făcut față cu succes și-am ieșit cam șifonată din el, atât psihic, cât și fizic. Nu am mai avut chef de nimic, am ieșit destul de rar, mi-am văzut prietenii destul de puțin, iar relația mea a avut de suferit. Am avut o stare permanentă de nervi, supărare și haos în capul meu, pentru că aveam impresia că nimic nu-mi iese.

Pe final de an, am luat anumite decizii care sper eu să-mi îmbunătățească viața în anul care tocmai a început. Dacă anul trecut, mi-am setat niște priorități cu totul greșite, anul acesta îmi doresc cel mai mult să mă focusez ceva mai mult pe persoana mea și să fac mai multe lucruri pentru mine. Am trecut printr-un stres inimaginabil și nu am de gând să continui așa. Mă și mir de mine c-am reușit să țin blogul ăsta în picioare și să fiu un pic mai organizată, mai ales în ultimele luni.

Mi-am pus jobul pe primul plan, pentru că a fost un an foarte aglomerat la acest capitol, și am uitat de lucrurile cu adevărat importante. M-au afectat toate căcaturile pământului pe care vi le puteți imagina și am luat totul personal. Deși lumea din jurul meu îmi spunea constant că mă agit mai mult decât e cazul, eu eram în lumea mea haotică din care ajunsesem să nu mai înțeleg nimic și lucrurile mergeau din ce în ce mai rău, până am ajuns în punctul în care am simțit că nu mai fac față pe niciun plan. Îmi doream să închid ochii și să mă trezesc cu un cu totul alt mind-set, cu mintea limpede și lucrurile clare în capul meu. Nu am reușit încă să ajung acolo, dar cred că mă îndrept spre punctul acela. 

Ceea ce-mi doresc de la 2015 este în primul rând să-mi văd mai des familia. Părinții mei sunt destul de în vârstă și nu mă voi mai putea bucura de ei o sută de ani încolo, așa cum îmi imaginam eu. Îmi doresc să îmi văd prietenii mai des și să fiu acolo trup și suflet, nu cu gândul la stresurile mele cotidiene. Vreau să reiau stilul de viață sănătos din 2013, care m-a ajutat atât de mult psihic și mai ales fizic și despre care am tot scris aici pe blog. Pe scurt, vreau ca 2015 să fie despre mine, și nu despre alții pe care să mă chinui să-i mulțumesc, deși în majoritatea cazurilor știu că acest lucru nu e posibil. Vreau să conștientizez că atunci când cineva nu e mulțumit de mine sub nicio formă, nu e problema mea, ci problema lor. Am început 2015 cu o stare psihică foarte pozitivă și deja am în cap câteva planuri pe care sper să le și pun rapid în practică. Nu mai vreau să las pe nimeni și nimic să mă abată de la calea mea. Vom vedea la finalul anului dacă se va și întâmpla asta, dar dorința este puternică. 

Deși nu a fost cel mai fericit an din viața mea, în 2014 am avut parte și de stropi de fericire. Sunt recunoscătoare pentru c-am avut ocazia să cunosc oameni frumoși, pe unii să-i cunosc mai bine, iar alții au intrat recent în viața mea și-au devenit instant prieteni dragi care mi-au făcut viața un pic mai frumoasă. Mulțumesc Bobi, Poci, Baro, Gârjo, Dorianski, Gogu, Cheptăn, Marius, Jully, Antonia, Cristina, Rozi și tuturor celor care mi-au fost alături în 2014. Și vă mulțumesc din inimă și vouă, celor care mă citiți și care nu ați lăsați ca acest blog să moară! 

Share This Post

You Might Also Like

Back to top